Kinetoterapia face parte din medicina fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care îi asigură omului activitățile motrice normale.
Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe speciale de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional in diverse afectiuni.
Kinetoterapia stimulează resursele de adaptare ale organismului printr-un stres reprezentat de exerciţiul fizic controlat şi bine dozat. Se bazează pe exerciții fizice cu grade diferite de complexitate pentru a ajuta la menținerea stării de sănătate, la prevenirea deficiențelor fizice și la recuperarea funcţiilor organismului afectate de anumite afectiuni folosind o serie de tehnici, obiecte, aparate, etc.
Programele de kinetoterapie sunt special concepute tinand cont de constitutia pacientului, varsta, afectiunea pe care o are, tipul de activitate pe care il desfasoara, stadiul de evolutie a bolii, existenta altor afectiuni.
In cadrul programelor de gimnastica medicala de recuperare fiecare pacient beneficiaza individual de supraveghere de specialitate din partea unui kinetoterapeut.
⦁ Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:
⦁ Relaxarea
⦁ Corectarea posturii și aliniamentului corporal
⦁ Creșterea mobilității articulare
⦁ Creșterea forței musculare
⦁ Creșterea rezistenței musculare
⦁ Creșterea coordonării, controlului și echilibrului
⦁ Corectarea deficitului respirator
⦁ Antrenamentul la efort
⦁ Reeducarea sensibilității
Tipuri de proceduri de kinetoterapie
In functie de scop, aceasta poate fi de recuperare, curativa sau profilactica. In functie de tehnicile folosite, kinetoterapia poate fi de tip anakinetic si kinetoterapia de tip kinetic. Dintre acestea, prima categorie cuprinde imobilizarea si posturarile, iar cea kinetica cuprinde tehnici dinamice si statice (mobilizare activa si pasiva, contractii izometrice, relaxare musculară).
Când este necesară kinetoterapia?
Kinetoterapia poate fi necesară oricând o problema de mișcare limitează activitățile zilnice ale unei persoane. Prin urmare, medicii recomandă adesea kinetoterapie pacienților cu următoarele probleme:
⦁ Afecțiuni ortopedice – vizează recuperarea postimobilizare (luxatie, entorsă sau fractură), recuperare dupa interventii chirurgicale ortopedice, alungire de tendoane si ligamente, meniscectomie totală sau parțială, rupturi de tendon,etc.
⦁ Afecțiuni reumatologice – coxartroza, gonartroza, poliartrita reumatoida, spondilita ankilopoietica, periartrita scapulo-humerală, lombosciatica, discopatii, hernie de disc ori spondiloza cervicala;
⦁ deficiente ale coloanei vertebrale – cifoza, scolioza, lordoze, cifoscolioze sau combinatii ale acestor afecțiuni, alterare a posturii;
⦁ afectiuni neurologice – pareza, paralizie (hemipareza, parapareza, paraplegia, hemiplegia, tetraplegie, pareza facială s.a.m.d.), boala Parkinson sau distrofii musculare (atrofie sau hipotrofie musculara);
⦁ afecțiuni ale aparatului respirator;
⦁ afecțiuni cardio-vasculare;
⦁ afecțiuni endocrino-metabolice;
⦁ afecțiuni gineco-abdominale, sarcină;
⦁ tulburări de statică a membrelor inferioare congenitale sau dobândite, cum ar fi luxația congenitală de sold, genu valgum sau varum, platfus (picior plat) , etc.
⦁ leziuni musculare, distrofii musculare, leziuni sportive
⦁ oboseală, stres cronic, depresii.